Povestiri din Occident

E o seară întunecată și înfrigurată de vineri. În biserică se adăpostește un bărbat ca la cincizeci de ani. Așteaptă ca pe ace să se termine o dată slujba. Își întoarce capul în altă parte când preotul împărtășește pace tuturor. Cântecele de la strană par să îl neliniștească. La finalul slujbei se adresează preotului. - Părinte, aș dori să vorbesc cu dumneavoastră. - Sigur. Cu ce vă pot ajuta? îl întreabă părintele. Omul începe să își spună necazul. E o poveste pe care părintele a auzit-o de zeci de ori, un scenariu pe care îl cunoaște pe de rost. Ca de fiecare dată figura povestitorului nu se potrivește cu povestea. Părintele îl ascultă însă cu răbdare dar și cu speranța că va devia cumva de la clasicul traseu al omului păcălit de șarlatanii care l-au lăsat fără parale.  - Și acum unde locuiți? întreabă părintele inspirat. - Locuiesc pe stradă de când am venit aici, doar v-am spus și la telefon. De fapt la telefon spusese altceva. Doar că între timp nu mai ș

Mela se trezea în fiecare dimineață după un somn îndelungat. Își trăgea draperiile și constata de fiecare dată că soarele era deja pe mijlocul cerului. Servea apoi micul dejun pe care îl pregătea cu multă atenție. Era pretențioasă la mâncare și cheltuia pe măsură. Îndată după masă petrecea câteva ore la televizor cu emisiunile preferate.  - Dar nu ți-ai găsit nimic de muncă? o întrebă Adela, prietena cu care se întâlnea destul de des. - Dar de ce îmi trebuie muncă? Nu o duc bine așa? Am ajutor social și trăiesc mai bine decât dacă m-aș duce la lucru. La ce folos? spuse Mela amuzându-se. Adela lucra de zor. Era un spirit întreprinzător. Tot timpul avea idei noi. Lucra în domeniul decorațiunilor interioare, un domeniu care i se potrivea de minune. Își dezvoltase o nouă afacere în ciuda faptului că trecuse printr-un proaspăt faliment. Nu se lăsa. Ținea foarte mult la imaginea ei pe care o susținea cu muncă și sinceritate.  - Hai să te angajez la firma mea, o ofertă Adel

- Eu pentru 1500 de lei nici măcar nu mă dau jos din pat. Am o promisiune să plec în străinătate. Acolo voi face bani buni. Munca mea va fi răsplătită. Așa se lăuda Grigore înainte să plece de acasă, unde avea destule oferte de muncă. A preferat însă drumul străinătății dus de valul emigrării în masă. A plecat fără să se uite înapoi. „În veci nu mai întorc aici”, își spuse Grigore. Începu entuziasmat la noul loc de muncă. Era singurul angajat nou în firmă. Intrase de la început într-o concurență nerostită cu colegii, însă curând ajunsese să vadă că nu era un meseriaș așa cum se credea, ci doar un amator care avea impresia că se pricepe la toate. - Aici vei învăța să muncești de-adevăratelea, îi spuse șeful măsurându-l cu privirea din cap până în picioare. Să îl vezi pe Grigore al meu. Dimineața zbura din pat de teamă să nu fie dat afară și să rămână pe drumuri. Muncea pe rupte. Nu cârtea, nu comenta, nu contrazicea, doar executa. De dimineața până seara lucra aproap