Treceți la conținutul principal

Clopotele iertării


Va veni o vreme când ai să înțelegi ce-ai făcut, îi spuse Elisabeta, printre suspinele durerii venite nu de la palma primită de la fiul ei, ci din umilința pe care o simțea în acele clipe.

Iulian nu dădu doi bani pe cuvintele mamei lui. Nicio urmă de regret. Dimpotrivă satisfacția pe care o așteptase atâta vreme îi copleșea inima. „Merita mai mult decât o palmă”, își spuse el.

Iulian avea optsprezece ani. La vârsta de paisprezece ani mama lui plecase de acasă. Se căsătorise cu un bărbat care părea că i se potrivește întru toate. Avea să constante patru ani mai târziu că a fost o mare înșelare și se hotărî să lupte din nou pentru copilul ei. Numai că între timp Iulian se înveninase cumplit cu vorbele tatălui său care o condamna continuu pe Elisabeta, fără a aminti ceva din contribuția lui la despărțirea lor și nici refuzul lui încăpățânat de a-l lăsa pe Iulian să stea la ea.

Cu ura hrănită de cuvintele tatălui său, dar și cu ura născută din neacceptarea sentimentului de părăsire, Iulian plesni obrazul drept al mamei sale. Știa o singură cale de corecție, cea prin lovituri, intens folosită de tatăl lui, mai ales de când rămăsese doar cu el.

Anii au trecut ca vântul. Elisabeta s-a stins în singurătate și au îngropat-o străinii. Nu o mai căutase nimeni. Nici Iulian, nici restul familiei. Au condamnat-o cu toții pe viață. „O mamă denaturată. Să îți lași tu copilul și să fugi după un alt bărbat?”, spunea chiar mama ei. De fapt, ea nu fugise după un alt bărbat. Ea fugise de un bărbat care o bătea până la epuizare pentru fiecare moft al lui. Nimeni nu a întrebat însă vreodată ce a determinat-o să plece.

- N-a mai răbdat-o pământul, îi spuse Iulian tătălui său, când auzise de la acesta despre moartea mamei sale.

În clipa aceea Alexandru, tatăl lui Iulian, își dădu seama că semănase în sufletul copilului său o ură nemăsurată. Inima începu să îi bată cu putere.

- Iulian, această femeie ți-a dat viață și te-a crescut până la paisprezece ani.
Și m-a lăsat când aveam mai mare nevoie de ea, răspunse Iulian tăios.
Nu te-ar fi lăsat, dacă eu i-aș fi permis să te ia, mărturisi tatăl cu o vizibilă părere de rău.
- Chiar și așa, răspunse Iulian.
- Bine, vorbim mai târziu, spuse tatăl.

Alexandru închise telefonul și începu să plângă în hohote. Revedea ca într-un film toate momentele frumoase petrecute cu Elisabeta și realiză că nu fusese vrednic de un asemenea om. În ciuda despărțirii lor nu i-a dorit niciodată moartea. Însă își dădu seama că îi oferise o durere mai mare decât moartea: ura fiului ei.

-  O să mă ierți vreodată? strigă Alexandru ca un nebun, aruncându-se în genunchi.

Deodată clopotele bisericii începură a bate cu putere ca să anunțe biruința luminii asupra întunericului, biruința iubirii asupra urii, biruința iertării asupra păcatelor, biruința vieții asupra morții.

Iulian închise și el telefonul și fu cuprins de un fior care îi străbătuse întreg trupul. Se așeză pe fotoliu, ținându-și capul în palme. Tremura din toate încheieturile. Inima îi era parcă sfâșiată în bucăți și fiecare bucată îi zicea altceva. Un amestec amețitor de ură și de dor îi umplu sufletul. Murise trupul din care luase trup. Murise trupul care îl hrănise. Murise omul care i-a purtat de grijă în acei ani în care a avut voie să stea lângă el. Murise chipul acela care îi spusese atâtea cuvinte frumoase. Muriseră brațele care îl mângâiase de atâtea ori. „Ce trăiri ciudate”, se gândi Iulian.

Din senin obrazul drept al lui Iulian se încălzi cu putere. Sângele zvâcnea în el mai mult decât în celălalt obraz. Iulian nu înțelegea ce i se întâmplă. Deodată îi reveni în minte imaginea loviturii date mamei lui chiar peste obrazul drept.

În clipa aceea se aruncase instinctiv în genunchi și strigă cu putere:

-Iartă-mă, mamă, că n-am știut ce fac. Oare mă vei ierta vreodată ?

Deodată clopotele bisericii începură a bate cu putere ca să anunțe biruința luminii asupra întunericului, biruința iubirii asupra urii, biruința iertării asupra păcatelor, biruința vieții asupra morții.

Sunetul dulce al clopotelor  mângâia inima lui Iulian. Se îmbrăcă cu greu și se duse la slujba de Înviere plin de mâhnire. Ajunse chiar la citirea cuvintelor Sfântului Ioan Gură de Aur: „Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit”.

O nădejde puternică îi săgetă sufletul și îi cutremură întreaga ființă. Era fără să știe în deplină comuniune cu tatăl său care, ascuns într-un colț al aceleași biserici, asculta aceleași cuvinte și înviase prin ele în nădejdea de a fi iertat. Amândoi simțeau cum iertarea răsărea și din mormântul lui Hristos și din mormântul Elisabetei și se umplură de recunoștință față de iubirea iertătoare a amândurora, iubire sfințită pe Gologota suferinței nemeritate.

Comentarii

  1. Promit să împărtășesc această mărturie în întreaga lume, când iubitul meu se întoarce la mine și astăzi îi mulțumesc sincer lui DR WHITE, pentru că a adus bucurie și fericire relației mele și familiei mele. Vreau să vă informez că există un vrăjitor adevărat. Nu am crezut niciodată în toate aceste lucruri până nu mi-am pierdut iubitul, am avut nevoie de ajutor până când l-am găsit pe Dr. WHITE, un mare jucător de vrăji, iar el a aruncat o vraja de dragoste asupra mea și m-a asigurat că îl voi recupera pe iubitul meu în 2 zile după aruncând vraja, 2 zile mai târziu, telefonul meu a sunat și atât de șocant iubitul meu nu m-a sunat în ultimele 3 luni. Și-a cerut scuze pentru inima frântă și a spus că este gata să fie coloana mea vertebrală pentru tot restul vieții sale alături de mine. Dr. WHITE, l-a eliberat pentru a ști cât de mult îl iubesc și cât de mult îl vreau. Și a deschis ochii pentru a-și imagina cât de mult împărțim împreună. În timp ce scriu această mărturie acum, sunt cea mai fericită fată de pe pământ. Dr. WHITE vă poate ajuta, de asemenea. Trimite-i un e-mail la: (wightmagicmaster@gmail.com) sau WhatsApp-ul său la +17168691327

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu am crezut niciodată în chestii online, dar căutam cu disperare o soluție pentru a rămâne însărcinată pentru soțul meu, după ce doctorul meu mi-a spus că nu pot rămâne însărcinată, am fost îndrumată la Dr,dawn acuna de cea mai bună prietenă a mea care lucrează în același cabinet. cu mine i-am explicat totul Dr. Dawn acuna si ea mi-a promis ca ma va ajuta si mi-a dat niste instructiuni pe care le-am facut totul perfect apoi am fost la spital dupa 3 saptamani si spre surprinderea mea doctorul mi-a spus ca sunt insarcinata in 1 saptamana pana acum. ai o fetiță frumoasă, totul datorită Dr. Dawn acuna, contactează-o dacă ai dificultăți,
    *Daca vrei sa ramai insarcinata.
    *Dacă vrei să te reîntâlnești cu soțul tău.
    *Dacă vrei să-ți întorci iubitul.
    *Dacă vrei să vindeci orice fel de boală.
    *Dacă ai nevoie de putere spirituală.
    *Dacă vrei vrajă de noroc.
    *Dacă doriți să opriți avortul spontan.
    Si etc
    Este persoana perfectă care să te ajute să ai încredere în mine. Contactați-o Whatsapp: +2348032246310
    E-mail { dawnacuna314@gmail.com }

    RăspundețiȘtergere
  3. MAGIA ALBA ESTE UN SALVATOR AL VIEII SI TE ASIGUR DE ASTA.
    Mă numesc Maria Popescu și sunt aici să mă alătur multor oameni de aici pentru a-i mulțumi MAGIEI ALBE pentru ajutorul și gesturile amabile față de mine. Am avut o experiență îngrozitoare trecând prin dureri de inimă cu soțul meu. M-a părăsit și am fost devastată și nu am găsit niciun ajutor de care aveam nevoie pentru a-l recupera. La un moment dat am fost deprimat până am dat peste pagini în care oamenii au mărturisit despre cum i-a ajutat MAGIA ALBĂ. L-am contactat și nu a ezitat niciodată să mă ajute. Nu numai că mi-am recuperat soțul după 48 de ore, dar dragostea și fericirea mi-au fost restaurate mai bine ca niciodată. MAGIA ALBĂ este o personalitate uimitoare și nu-i pot mulțumi suficient pentru serviciul său altruist față de umanitate. contactați-l acum prin e-mail:
    { findritualforlife@gmail.com }
    Whatsapp: +2349046229159
    +3550685677099

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna, Dupa ce am fost în rela?ie cu Anderson de ani de zile, s-a despar?it de mine, am facut tot posibilul sa-l aduc înapoi dar totul a fost în zadar, l-am dorit atât de mult înapoi din cauza dragostei pe care o am pentru el, l-am implorat cu totul, am facut promisiuni, dar el a refuzat. I-am explicat prietenei mele problema mea ?i ea mi-a sugerat sa contactez mai degraba un vrajitor care ar putea sa ma ajute sa fac o vraja pentru a-l aduce înapoi, dar eu sunt genul care nu a crezut niciodata în vraja, nu am avut de ales decât sa încerc, am a trimis vrajitorului prin po?ta ?i mi-a spus ca nu este nicio problema ca totul va fi bine înainte de trei zile, ca fostul meu se va întoarce la mine înainte de trei zile, a facut vraja ?i, surprinzator, în a doua zi, era în jurul orei 16. M-a sunat fostul meu, am fost atât de surprins, am raspuns la apel ?i tot ce a spus a fost ca îi pare atât de rau pentru tot ce s-a întâmplat încât a vrut sa ma întorc la el, ca ma iube?te atât de mult. Am fost atât de fericit ?i m-am dus la el, a?a am început sa traim din nou ferici?i împreuna. De atunci, am promis ca oricui cunosc care are o problema de rela?ie, a? fi de ajutor unei astfel de persoane, trimi?ându-l la singurul vrajitor real ?i puternic care m-a ajutat cu propria mea problema. e-mail: ogagakunta@gmail.com
    1) Vraji de dragoste
    2) Vraji de dragoste pierduta
    3) Vraji de divor?
    4) Vraji de casatorie
    5) Vraja de legare.
    6) Vraji de despar?ire
    7) Alunga?i un Iubit trecut
    8.) Vrei sa fii promovat în biroul tau/ Vraja de loterie
    9) vrei sa-?i mul?ume?ti iubitul
    (ogagakunta@gmail.com)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Vrem spitale, nu catedrale

Roxana striga cât o țineau puterile: „Vrem spitale, nu catedrale”. Se afla în mulțimea înfierbântată și nemulțumită. Se simțea legată atât de strâns de oamenii pe care îi întâlnise pentru prima dată. Împreună cu ei reușea să dea glas unei revolte pe care nu mai putea să o țină sub control. Trăia un amestec de uimire, mâhnire și revoltă că în loc de spitale se construiesc catedrale. Trecuse curând euforia acelor zile. În inima Roxanei rămase adânc întipărită convingerea că oamenii trebuie să iasă din întunericul în care îi ținea credința. Blama statul că susține activitatea Bisericii și îi considera pe preoți niște înșelați și înșelători, vânzători de vise deșarte. La puțin timp după demonstrațiile la care participase primi răspuns pozitiv la cererea de angajare pentru un an de zile într-o clinică de psihiatrie din străinătate. Se pregătea să lucreze pentru un an în Germania. Era fericită că va găsi acolo un sistem  made in Germany , în care totul funcționează perfect, unde

În căutarea sufletului pereche?

  Melania vrea să se despartă de soțul ei. S-a căsătorit cu el la insistența părințior. Relația a început și a continuat prost. Acum ea dorește  să trăiască fără jigniri, fără certuri, fără învinuiri. Pur și simplu nu mai suportă atmosfera tensionată de acasă. Are un copil dintr-o relație atenrioară. Îl iubește enorm și ar face orice pentru el. Soțul ei face permanent reproșuri copilului pentru orice cadou pe care i-l dăruirește. Dureros și pentru copil și pentru mamă. Pentru soțul ei însă o normalitate. În astfel de reproșuri l-au crescut și părinții lui. Pentru tot ce i-au dat i-au scos ochii. Melania s-a hotărât să pornească din nou în căutarea sufletului pereche. Cei mai mulți oameni vor să găsească sufletul pereche cu care să își împartă viața. E firesc. Așa a zis Domnul: „Nu este bine să fie omul singur pe pământ.” (Facere 2,18) Relația dintre un bărbat și o femeie este așadar o rânduială a firii, un dar de la Dumnezeu. Mulți își doresc acest dar și pornesc în căutarea persoane
  Darul Sfântului Nicolae - Da. Am cancer.  Sun ă aiurea, dar aceasta este realitatea. Nu am ce să mai fac decât să mă rog lui Dumnezeu să îmi dea puterea să duc boala aceasta până la capăt, spune cu resemnare Luca. Luca a aflat de boală cu câteva săptămâni în urmă. Este o formă inoperabilă. I s-au mai dat patru luni de trăit, dacă nu se întâmplă vreo minune. -           Știți, părinte, când am aflat despre boală am avut un șoc. Am intrat în prima biserică pe care am văzut-o după ce am ieșit din spital. Era chiar în curtea spitalului. Și L-am privit pe Hristos în ochi, dar nu am avut puterea să îi cer să mă vindece, pentru că am știut că pentru păcatele mele sufăr acestea. Am plâns cum nu am plâns niciodată înainte icoanei Sale, dar vindecare nu i-am cerut. Nu am avut curajul. I-am spus doar să facă cum știe El că este mai bine pentru mine. Luca nu a avut această sensibilitate mereu. A pierdut-o când s-a pierdut cu sufletul într-o viață care nu se ridica la înălțimea frumuseț

Te-ai căutat pe tine însuți

Dorian privea picturile înmărmurite ale bătrânei biserici. Ca o multicenteneră biserica priveghea tăcută și încărcată de mireasma biruinței peste vremuri. Adunase în ea toate trăirile oamenilor care i-au călcat pragul pentru a-și destăinui acolo adâncul inimii. Și Dorian bătuse cale îndelungată pentru a ajunge aici. Aflase de părintele Gherasim, duhovnic vestit, și își puse nădejdea în el că avea să îl scoată din tumultul gândurilor care-l dezbinau lăuntric. Aștepta nerăbdător în universul plin de înțelesurile tăinuite pe chipurile sfinților zugrăviți pe pereții bisericii. Așteptarea se prelungise. I se spusese că părintele va veni negreșit, dar să aibă răbdare. Tocmai cu răbdarea nu stătea bine Dorian. Voia totul repede ca mulți dintre oamenii goniți fără răgaz spre moarte de timpurile sufocate de treburi. Ceasurile treceau cu greutate și Dorian intrase deja într-o neliniște răscolitoare. Privea liniștea angelică a sfinților ce stătea în deplin contrast cu forfota de gândur

Crăciunul a trecut deja

Nika se așează la un colt de stradă unde soarele își odihnește razele blânde. Oamenii se grăbesc să facă ultimele cumpărături pentru că mâine e Crăciunul. Ochii mari ai Nikăi scăldați de jocul razelor de soare devine un ecran de proiecție pentru filmul mut al mulțimii grăbite ce forfotește fără încetare. Amețită de atâta vânzoleală, dar odihnită de alintul dulce al soarelui, Nika pornește spre casa unde nu o așteaptă nimeni. Nici Moș Crăciun nu va poposi la ea acasă nici măcar să-și tragă răsuflarea. Nika își așează căciula învechită cu moțul răsfirat și își încheie nasturii hainei grele care atârnă pe trupul ei firav îngreunându-i mersul. -           Nu-i cam grea haina aceea pentru tine? o întreabă un trecător. -           Nu. E tocmai bună, răspunde Nika. Mă ajută să merg încet, căci și așa nu am unde să mă grăbesc. Așa este. Mersul domol o bucură pentru că o face spectatoare la o lume îmbrâncită continuu de gânduri, de planuri, de dorințe fără rost, o lume din care nu ar