Treceți la conținutul principal

Spurcata femeie lehuză

„Ne-ai spurcat casa. Nu știai că femeile lehuze nu au voie sa iasă din cameră?” Cam așa au fost și sunt încă întâmpinate proaspetele mămici în unele bordeie. Nașterea de prunci a devenit o spurcăciune,  în timp ce avortul și curvia o modă. Nu degeaba se spune că a înnebunit lumea. Da, a înnebunit lumea care a încetat să mai gândească. Vechea dispută vizavi de necurăția femeii lehuze, proaspătă mămică, sau a femeii aflate în perioada menstruației rămâne în actualitate și constituie pe nedrept un motiv de tulburare.

Dragă proaspătă mămică, îți mulțumesc că te-ai jertfit pe tine ca toată sarcina să decurgă bine. Îți mulțumesc că ai împlinit Cuvântul lui Hristos: „Lăsați copiii să vină la Mine”(Matei 19,14) și pentru tot chinul, nădejdea, rugăciunile, teama, îngrijorarea și toată osteanala care au însoțit  lunile de sarcină și momentul nașterii. Poate că îți faci încă o grijă acum că ești necurată datorită scurgerilor naturale, că nu te poți atinge de nimeni, că nu ai voie să intri în biserică, și altele de genul acesta pe care le auzi în jurul tău.

Aș dori ca mai întâi să cunoști prevederile Constituțiilor Apostolice, un document foarte important pentru creștinism,  care precizează că „nici împreunările legitime, nici lehuzia, nici curgerea sângelui, nici scurgerile în vis nu pot întina firea omului sau să o separe de Duhul Sfânt, ci numai necredinţa, impietatea şi fapta contrară legii”. De asemenea vreau să știi că Sfântul Atanasie cel Mare, un mare sfânt al Bisericii, spune în canonul 1 că „dacă credem că omul este făptura mâinilor lui Dumnezeu, după dumnezeieştile Scripturi, cum se putea face din puterea curată un lucru spurcat! ; fiindcă numai atunci ne spurcăm, când făptuim păcatul cel prea puturos. ..... Căci, spune-mi mie, iubite şi prea cucernice, ce păcat, sau necurăţie, are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot aşa ca şi cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreţia ce se elimină prin nări…

Mai vreau să știi că femeia cu scurgeri de sânge s-a atins de Hristos și s-a vindecat și că femeia preadesfrânată s-a atins de picioarele Lui și le-a sărutat, iar Hristos nu S-a scârbit de ea, nici nu a izgonit-o. Adu-ți aminte și de Cuvântul Lui care spune în mod clar că „cele ce ies din gură pornesc din inimă și că acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gândurile rele, uciderile, adulterele, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule.” (Matei 15, 18-19).

Astfel nu considera că prin nașterea de prunci ai devenit necurată, ci ai adus bucurie în lume prin nașterea unei noi ființe. Necurat este omul care săvârșește păcatul, iar cel ce își umple casa de copii este numit fericit de Sfânta Scriptură, „Fericit este omul care-şi va umple casa de copii”, Ps 126, 5.


Domnul Iisus Hristos spune: „Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume.” (Ioan 16, 21) Te-ai întristat, acum e vremea să te bucuri de darul tău, de omul nou născut din tine. Bucură-te așadar de minunea care îți stă în brațe, slăvește și mulțumește lui Dumnezeu pentru ea și roagă-L să te ajute să îți crești pruncul spre slava Numelui Său.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vrem spitale, nu catedrale

Roxana striga cât o țineau puterile: „Vrem spitale, nu catedrale”. Se afla în mulțimea înfierbântată și nemulțumită. Se simțea legată atât de strâns de oamenii pe care îi întâlnise pentru prima dată. Împreună cu ei reușea să dea glas unei revolte pe care nu mai putea să o țină sub control. Trăia un amestec de uimire, mâhnire și revoltă că în loc de spitale se construiesc catedrale.

Trecuse curând euforia acelor zile. În inima Roxanei rămase adânc întipărită convingerea că oamenii trebuie să iasă din întunericul în care îi ținea credința. Blama statul că susține activitatea Bisericii și îi considera pe preoți niște înșelați și înșelători, vânzători de vise deșarte.
La puțin timp după demonstrațiile la care participase primi răspuns pozitiv la cererea de angajare pentru un an de zile într-o clinică de psihiatrie din străinătate. Se pregătea să lucreze pentru un an în Germania. Era fericită că va găsi acolo un sistem  made in Germany, în care totul funcționează perfect, unde construcția de…

Preoții sunt niște hoți

„Preoții sunt niște hoți!” Cu aceste cuvinte a luat lumină în Noaptea Învierii un bărbat ca la treizeci de ani, nemulțumit că a trebuit să scoată din buzunar câteva monede să își cumpere candela pe care voia să o ducă acasă. Preotul îl privi în ochii tulburați de mânie și cântă mai departe cu glas de bucurie Hristos a înviat. Nimic nu îi putea fura pacea și bucuria pe care i le dăruia Hristos în clipele acelea. Au trecut anii. Părul părintelui strălucea alb și frumos ca și sufletul său. Se pregătea de Sfânta Liturghie din Noaptea Învierii, când la ușa din stânga a altarului un om cu inima frântă de durere aștepta să ofere dar de jertfă pentru slujba care tocmai avea să înceapă. Oferi lumânarea, prescura și pomelnicul cu mâinile tremurând și dispăru din nou în mulțimea de oameni îmbrăcați în straie de sărbătoare.
Sfânta Liturghie începu și glasul de rugăciune al părintelui umplea nu doar biserica ci și sufletele oamenilor. La finalul slujbei înălțătoare fiecare credincios se apropie să …

Nu am voie, dar am nevoie

Maria e nerăbdătoare. Întreaga Sfântă Liturghie e pătrunsă de fiorul așteptării Sfintei Împărtășanii. Astăzi se va împărtăși cu binecuvântarea părintelui duhovnic. Se ridică în picioare și se apropie de Sfântul Altar la îndemnul „Cu frică și cu dragoste să vă apropiați”.
În drum spre Sfântul Potir simte o mână pe spate care o trage înapoi.
-     - Unde te duci? Nu ai fost deja săptămâna trecută? Plus de asta nici post nu este. Nu ai voie, îi spune fulgerător o bătrânică. -    - Nu am voie, dar am nevoie, spune Maria și își continuă drumul, împlinindu-și nevoia de a se împărtăși în fiecare duminică.
O adevărată tulburare pentru Smaranda, care știe din copilărie că la Sfânta Împărtășanie nu se merge decât o dată pe an de Sfintele Paști și în rest doar dacă ești bolnav trupește. Boala sufletească nu intră în mintea Smarandei. Nu a auzit de așa ceva și nici nu crede că există. Ceea ce știe ea din copilărie nu poate nimeni contrazice.
După Sfânta Liturghie merge plină de mânie la părintele care…

Dezamăgirea, operație pe suflet

Dezamăgire, o mare binefacere? Fără îndoială, da! Dezamăgirea e la fel de benefică dar și dureroasă ca și ruperea unui os sudat greșit pentru a fi pus la locul corect.  Atunci când te încrezi peste măsură în oameni și îi idealizezi te depărtezi de viața ta reală. Mântuitorul Însuși a spus: „Fiți înțelepți ca șerpii și curați ca porumbeii.” (Matei 10,16), cuvânt pe care Sf. Ap. Pavel îl explicitează: „Fraţilor nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi copii, iar la minte fiţi oameni mari” 1 Cor 14,20. Aceste cuvinte ale Sfintei Scripturi ne cheamă la trezirea minții, la evaluarea corectă a realităților, la eliberarea din visare și mai ales la ieșirea din starea de așteptare. Adesea așteptările noastre, schemele fixe al minții noastre, dorințele noastre egoiste fac posibilă experiența dureroasă a dezamăgirilor.
La baza oricărei relații stă încrederea. Încrederea este de fapt un credit care se poate consuma sau poate spori. Orice încredere consumată este cauzată de neîmplinirea așteptăril…