Dezamăgirea, operație pe suflet

Dezamăgire, o mare binefacere? Fără îndoială, da! Dezamăgirea e la fel de benefică dar și dureroasă ca și ruperea unui os sudat greșit pentru a fi pus la locul corect. 

Atunci când te încrezi peste măsură în oameni și îi idealizezi te depărtezi de viața ta reală. Mântuitorul Însuși a spus: „Fiți înțelepți ca șerpii și curați ca porumbeii.” (Matei 10,16), cuvânt pe care Sf. Ap. Pavel îl explicitează: „Fraţilor nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi copii, iar la minte fiţi oameni mari” 1 Cor 14,20. Aceste cuvinte ale Sfintei Scripturi ne cheamă la trezirea minții, la evaluarea corectă a realităților, la eliberarea din visare și mai ales la ieșirea din starea de așteptare. Adesea așteptările noastre, schemele fixe al minții noastre, dorințele noastre egoiste fac posibilă experiența dureroasă a dezamăgirilor.

La baza oricărei relații stă încrederea. Încrederea este de fapt un credit care se poate consuma sau poate spori. Orice încredere consumată este cauzată de neîmplinirea așteptărilor sau exigențelor relației. La baza acestei nereușite stau viclenia, lăcomia, egoismul, mândria și oricare din patimile care hărțuiesc sufletul uman.

Mulți duhovnici spun că, dezamăgirea este ieșirea din amăgire, o eliberare de minciună, o trezire la realitate și o activare a simțului realității. Ce poți face atunci când ieși din amăgire? Să suporți durerea smulgerii din minciuna cu care te-ai îndulcit și să te trezești bucurându-te că ai revenit la viață, că în sfârșit ești în realitate, că poți fi liber de idealisme și așteptări bolnave.  
Dezamăgirea nu te încarcă doar sufletește, ci și trupește. Ea te curpinde întreg, mai ales atunci când ai fost dăruit trup și suflet celui care te-a dezamăgit. Dar vindecarea nu vine niciodată atunci când tratezi durerea cu durerea pe care o poți provoca celuilalt în semn de răzbunare, din dorința de a fi chit pe chit. De fapt astfel ți se adâncește rana, ți se pustiește sufletul. Adesea oamenii dezamăgiți nutresc sentimente negative, ură, dispreț, răutăți concretizate în diferite forme, răzbunare. Sunt forme de refuz al durerii trezirii după o operație grea dar salvatoare. Da, nu e ușor să fii operat pe viu, însă când treci cu bine peste o operație care te-a salvat, ar trebui să fii bucuros că trăiești, că te-ai trezit, chiar dacă poate durerea de după anestezie se resimte pentru o vreme în tot corpul.

Tratarea durerii după operația dezamăgirii se realizează cu tableta rugăciunii pentru cei care ne-au dezamăgit, cu apa lacrimilor durerii pe care se cuvine să o trăim până la capăt, cu asumarea greșelilor proprii, pentru că nimeni nu s-a vindecat de durerea dezamăgirii învinovățind pe altcineva afară de sine, cu întoarcerea feței către Dumnezeu, cu amintirea cuvântului Scripturii care zice: „Mai bine este a te încrede în Domnul decât a te încrede în om” (Ps 117,8). 

L-am putea întreba pe Domnul în rugăciune ce trebuie să învățăm din această durere și care este chemarea din spatele acestei trăiri, căci nimic fără sens nu se întâmplă în viața noastră.  Vei afla poate și tu ca și alții că dezamăgirea te învață să te vindeci de așteptări, să ieși din prostie, să îi apreciezi corect pe oameni și să îi iubești așa cum sunt și nu așa cum ai vrea tu ca ei să fie.

Dezamăgirea este o operație pe suflet, o operație care te salvează de pericolul naivității, al prostiei, al egoismului, al idealismului ieftin, al așteptărilor bolnave, al iubirii interesate, al lipsei de realism. Dezamăgirea te ajută să reglezi relațiile cu oamenii din jurul tău în baza unei corecte percepții a realităților. Conștient și convins de aceste binefaceri vei spune cu bucurie „Slavă, Ție, Doamne, slavă Ție”!