Treceți la conținutul principal

Vă invit la înmormântarea mea


- Bună ziua, domnule preot, mi se adresează telefonic o voce feminină.
- Bună ziua, răspund, bănuind deja că am de-a face cu cineva care e foarte impregnat în gândire și abordare de mentalitatea locului.
- Sunt doamna Schmidt și aș dori să vă invit la înmormântarea mea, îmi zice cu o deosebită detașare.
- Vă mulțumesc de invitație, spun surprins de abordarea femeii care pare foarte împăcată cu evenimentul de care se pregătește. Nu am mai primit niciodată o astfel de invitație, răspund sfios. 
- Păi, nu știu exact când va avea loc, însă eu vreau să mă asigur că totul va fi în regulă.
- Suferiți de vreo boală? 
- Da, am cancer și e posibil ca în trei ani să se agraveze foarte tare. Însă eu vreau să fiu sigură că înmormântarea mea va decurge așa cum îmi doresc.
- Și ce vă doriți în mod deosebit?
- Eu nu vreau să fie ca în România. Vreau ceva simplu, așa cum este aici, fără circ, îmi spune doamna pe un ton apăsat.

Mi-e greu să o conving acum că o înmormântare ortodoxă nu este un circ, chiar dacă unii fac un circ din ea cu tot felul de obiceiuri fără rost și usuturător de scumpe, că na... fala-i fală.

- Stimată doamnă Schmidt, cu toată prețuirea pentru lupta pe care o duceți, vă asigur că noi nu facem din înmormântare circ, ci rugăciune.
- Nu am nicio luptă, domnule pastor. M-am împăcat cu boala și cu gândul că voi muri. Aș dori să precizez că înainte de slujbă și după slujbă vor pune melodia mea preferată.

Îmi aduc aminte instant de o înmormântare la care am fost rugat de familie să amân începerea slujbei pentru a asculta mai întâi melodia preferată a răposatului. Încuviințez din respect pentru dorința familiei și în câteva secunde intru în stare de șoc. Îmi piere tot duhul de rugăciune când aud ce melodie precede slujba de înmormântare. Aveai mai mult chef de petrecere decât de înmormântare. Nu a mai fost nicio mirare că nu am văzut nicio lacrimă de durere pe chipul familiei sau că nici nu fusese încă băgat mortul în groapă și familia a început să se certe pe averea omului decedat prea devreme.

- Știți, eu am mai avut astfel de experiențe și nu au fost prea plăcute, întrucât muzica nu a fost potrivită cu slujba, replic hotărât să nu repet experiența comico-dramatică.

- Nu vă faceți griji, va fi muzică clasică. Plus de aceasta nu doresc colivă, lumânări, colaci....de fapt nu voiesc o slujbă, ci doar să veniți să spuneți câteva cuvinte frumoase despre mine.

Am impresia că devin un comerciant care este solicitat să facă oferte de înmormântare. Ce cuvinte frumoase să spun despre o persoană pe care nu o cunosc?

- Mă iertați că îndrăznesc să vă întreb. Dumneavoastră nu doriți să vă spovediți și să vă împărtășiti ca să vă pregătiți și sufletește pentru viața de dincolo?
- Ce viață de dincolo, domnule? Eu nu cred în așa ceva. Eu vreau doar să mă asigur că voi avea o înmormântare așa cum mi-o doresc. Așa am visat-o de când eram tânără și sănătoasă și cu atât mai mult mi-o doresc acum.
- Eu sunt un propovăduitor al Învierii lui Hristos și al vieții veșnice și nu săvârșesc nicio slujbă în afara acestui duh, stimată doamnă Schmidt.

Îmi trântește telefonul, semn că nu e mulțumită de ”oferta” mea, ba chiar revoltată că un preot nu respectă dorința unui om care poate va muri peste trei ani. Un singur gând îmi dă prin minte: ”Bine ai venit în Occident!”



de pr. Iosif-Cristian Rădulescu



Comentarii

  1. Doamne iarta-ne!Ajungem sa nu ne mai miram de nimic.In loc de slujba de inmormantare asistam la "pseudo concerte "de muzica clasica,de cantece de petrecere etc.
    Se perverteste mintea oamenilor tot mai mult.Doamne nu ne lasa.Doamne ajuta neputintei noastre!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Vrem spitale, nu catedrale

Roxana striga cât o țineau puterile: „Vrem spitale, nu catedrale”. Se afla în mulțimea înfierbântată și nemulțumită. Se simțea legată atât de strâns de oamenii pe care îi întâlnise pentru prima dată. Împreună cu ei reușea să dea glas unei revolte pe care nu mai putea să o țină sub control. Trăia un amestec de uimire, mâhnire și revoltă că în loc de spitale se construiesc catedrale.

Trecuse curând euforia acelor zile. În inima Roxanei rămase adânc întipărită convingerea că oamenii trebuie să iasă din întunericul în care îi ținea credința. Blama statul că susține activitatea Bisericii și îi considera pe preoți niște înșelați și înșelători, vânzători de vise deșarte.
La puțin timp după demonstrațiile la care participase primi răspuns pozitiv la cererea de angajare pentru un an de zile într-o clinică de psihiatrie din străinătate. Se pregătea să lucreze pentru un an în Germania. Era fericită că va găsi acolo un sistem  made in Germany, în care totul funcționează perfect, unde construcția de…

Spurcata femeie lehuză

„Ne-ai spurcat casa. Nu știai că femeile lehuze nu au voie sa iasă din cameră?” Cam așa au fost și sunt încă întâmpinate proaspetele mămici în unele bordeie. Nașterea de prunci a devenit o spurcăciune,  în timp ce avortul și curvia o modă. Nu degeaba se spune că a înnebunit lumea. Da, a înnebunit lumea care a încetat să mai gândească. Vechea dispută vizavi de necurăția femeii lehuze, proaspătă mămică, sau a femeii aflate în perioada menstruației rămâne în actualitate și constituie pe nedrept un motiv de tulburare.
Dragă proaspătă mămică, îți mulțumesc că te-ai jertfit pe tine ca toată sarcina să decurgă bine. Îți mulțumesc că ai împlinit Cuvântul lui Hristos: „Lăsați copiii să vină la Mine”(Matei 19,14) și pentru tot chinul, nădejdea, rugăciunile, teama, îngrijorarea și toată osteanala care au însoțit  lunile de sarcină și momentul nașterii. Poate că îți faci încă o grijă acum că ești necurată datorită scurgerilor naturale, că nu te poți atinge de nimeni, că nu ai voie să intri în bise…

Preoții sunt niște hoți

„Preoții sunt niște hoți!” Cu aceste cuvinte a luat lumină în Noaptea Învierii un bărbat ca la treizeci de ani, nemulțumit că a trebuit să scoată din buzunar câteva monede să își cumpere candela pe care voia să o ducă acasă. Preotul îl privi în ochii tulburați de mânie și cântă mai departe cu glas de bucurie Hristos a înviat. Nimic nu îi putea fura pacea și bucuria pe care i le dăruia Hristos în clipele acelea. Au trecut anii. Părul părintelui strălucea alb și frumos ca și sufletul său. Se pregătea de Sfânta Liturghie din Noaptea Învierii, când la ușa din stânga a altarului un om cu inima frântă de durere aștepta să ofere dar de jertfă pentru slujba care tocmai avea să înceapă. Oferi lumânarea, prescura și pomelnicul cu mâinile tremurând și dispăru din nou în mulțimea de oameni îmbrăcați în straie de sărbătoare.
Sfânta Liturghie începu și glasul de rugăciune al părintelui umplea nu doar biserica ci și sufletele oamenilor. La finalul slujbei înălțătoare fiecare credincios se apropie să …

Nu am voie, dar am nevoie

Maria e nerăbdătoare. Întreaga Sfântă Liturghie e pătrunsă de fiorul așteptării Sfintei Împărtășanii. Astăzi se va împărtăși cu binecuvântarea părintelui duhovnic. Se ridică în picioare și se apropie de Sfântul Altar la îndemnul „Cu frică și cu dragoste să vă apropiați”.
În drum spre Sfântul Potir simte o mână pe spate care o trage înapoi.
-     - Unde te duci? Nu ai fost deja săptămâna trecută? Plus de asta nici post nu este. Nu ai voie, îi spune fulgerător o bătrânică. -    - Nu am voie, dar am nevoie, spune Maria și își continuă drumul, împlinindu-și nevoia de a se împărtăși în fiecare duminică.
O adevărată tulburare pentru Smaranda, care știe din copilărie că la Sfânta Împărtășanie nu se merge decât o dată pe an de Sfintele Paști și în rest doar dacă ești bolnav trupește. Boala sufletească nu intră în mintea Smarandei. Nu a auzit de așa ceva și nici nu crede că există. Ceea ce știe ea din copilărie nu poate nimeni contrazice.
După Sfânta Liturghie merge plină de mânie la părintele care…

Dezamăgirea, operație pe suflet

Dezamăgire, o mare binefacere? Fără îndoială, da! Dezamăgirea e la fel de benefică dar și dureroasă ca și ruperea unui os sudat greșit pentru a fi pus la locul corect.  Atunci când te încrezi peste măsură în oameni și îi idealizezi te depărtezi de viața ta reală. Mântuitorul Însuși a spus: „Fiți înțelepți ca șerpii și curați ca porumbeii.” (Matei 10,16), cuvânt pe care Sf. Ap. Pavel îl explicitează: „Fraţilor nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi copii, iar la minte fiţi oameni mari” 1 Cor 14,20. Aceste cuvinte ale Sfintei Scripturi ne cheamă la trezirea minții, la evaluarea corectă a realităților, la eliberarea din visare și mai ales la ieșirea din starea de așteptare. Adesea așteptările noastre, schemele fixe al minții noastre, dorințele noastre egoiste fac posibilă experiența dureroasă a dezamăgirilor.
La baza oricărei relații stă încrederea. Încrederea este de fapt un credit care se poate consuma sau poate spori. Orice încredere consumată este cauzată de neîmplinirea așteptăril…