- Bună ziua, răspund, bănuind deja că am de-a face cu cineva care e foarte impregnat în gândire și abordare de mentalitatea locului.
- Sunt doamna Schmidt și aș dori să vă invit la înmormântarea mea, îmi zice cu o deosebită detașare.
- Vă mulțumesc de invitație, spun surprins de abordarea femeii care pare foarte împăcată cu evenimentul de care se pregătește. Nu am mai primit niciodată o astfel de invitație, răspund sfios.
- Păi, nu știu exact când va avea loc, însă eu vreau să mă asigur că totul va fi în regulă.
- Suferiți de vreo boală?
- Da, am cancer și e posibil ca în trei ani să se agraveze foarte tare. Însă eu vreau să fiu sigură că înmormântarea mea va decurge așa cum îmi doresc.
- Și ce vă doriți în mod deosebit?
- Eu nu vreau să fie ca în România. Vreau ceva simplu, așa cum este aici, fără circ, îmi spune doamna pe un ton apăsat.
Mi-e greu să o conving acum că o înmormântare ortodoxă nu este un circ, chiar dacă unii fac un circ din ea cu tot felul de obiceiuri fără rost și usuturător de scumpe, că na... fala-i fală.
- Stimată doamnă Schmidt, cu toată prețuirea pentru lupta pe care o duceți, vă asigur că noi nu facem din înmormântare circ, ci rugăciune.
- Nu am nicio luptă, domnule pastor. M-am împăcat cu boala și cu gândul că voi muri. Aș dori să precizez că înainte de slujbă și după slujbă vor pune melodia mea preferată.
Îmi aduc aminte instant de o înmormântare la care am fost rugat de familie să amân începerea slujbei pentru a asculta mai întâi melodia preferată a răposatului. Încuviințez din respect pentru dorința familiei și în câteva secunde intru în stare de șoc. Îmi piere tot duhul de rugăciune când aud ce melodie precede slujba de înmormântare. Aveai mai mult chef de petrecere decât de înmormântare. Nu a mai fost nicio mirare că nu am văzut nicio lacrimă de durere pe chipul familiei sau că nici nu fusese încă băgat mortul în groapă și familia a început să se certe pe averea omului decedat prea devreme.
- Știți, eu am mai avut astfel de experiențe și nu au fost prea plăcute, întrucât muzica nu a fost potrivită cu slujba, replic hotărât să nu repet experiența comico-dramatică.
- Nu vă faceți griji, va fi muzică clasică. Plus de aceasta nu doresc colivă, lumânări, colaci....de fapt nu voiesc o slujbă, ci doar să veniți să spuneți câteva cuvinte frumoase despre mine.
Am impresia că devin un comerciant care este solicitat să facă oferte de înmormântare. Ce cuvinte frumoase să spun despre o persoană pe care nu o cunosc?
- Mă iertați că îndrăznesc să vă întreb. Dumneavoastră nu doriți să vă spovediți și să vă împărtășiti ca să vă pregătiți și sufletește pentru viața de dincolo?
- Ce viață de dincolo, domnule? Eu nu cred în așa ceva. Eu vreau doar să mă asigur că voi avea o înmormântare așa cum mi-o doresc. Așa am visat-o de când eram tânără și sănătoasă și cu atât mai mult mi-o doresc acum.
- Eu sunt un propovăduitor al Învierii lui Hristos și al vieții veșnice și nu săvârșesc nicio slujbă în afara acestui duh, stimată doamnă Schmidt.
Îmi trântește telefonul, semn că nu e mulțumită de ”oferta” mea, ba chiar revoltată că un preot nu respectă dorința unui om care poate va muri peste trei ani. Un singur gând îmi dă prin minte: ”Bine ai venit în Occident!”
de pr. Iosif-Cristian Rădulescu
Doamne iarta-ne!Ajungem sa nu ne mai miram de nimic.In loc de slujba de inmormantare asistam la "pseudo concerte "de muzica clasica,de cantece de petrecere etc.
RăspundețiȘtergereSe perverteste mintea oamenilor tot mai mult.Doamne nu ne lasa.Doamne ajuta neputintei noastre!