Treceți la conținutul principal

Crăciunul a trecut deja


Nika se așează la un colt de stradă unde soarele își odihnește razele blânde. Oamenii se grăbesc să facă ultimele cumpărături pentru că mâine e Crăciunul. Ochii mari ai Nikăi scăldați de jocul razelor de soare devine un ecran de proiecție pentru filmul mut al mulțimii grăbite ce forfotește fără încetare. Amețită de atâta vânzoleală, dar odihnită de alintul dulce al soarelui, Nika pornește spre casa unde nu o așteaptă nimeni. Nici Moș Crăciun nu va poposi la ea acasă nici măcar să-și tragă răsuflarea.

Nika își așează căciula învechită cu moțul răsfirat și își încheie nasturii hainei grele care atârnă pe trupul ei firav îngreunându-i mersul.

-          Nu-i cam grea haina aceea pentru tine? o întreabă un trecător.

-          Nu. E tocmai bună, răspunde Nika. Mă ajută să merg încet, căci și așa nu am unde să mă grăbesc.

Așa este. Mersul domol o bucură pentru că o face spectatoare la o lume îmbrâncită continuu de gânduri, de planuri, de dorințe fără rost, o lume din care nu ar vrea să facă parte niciodată. Nika înțelege toate cu înțelepciunea unui copil pe care viața l-a învățat să stea de mic pe propriile picioare dar și pe propriul drum. Nika este un suflet împăcat cu viața. Ea nu vrea să fie nici mai mare, nici mai mică. Ea nu vrea să fie altfel, dar nici cum a fost până acum. Ea vrea să fie așa cum este.

Un singur lucru și-l dorește nu pentru că vrea neaparat, ci pentru că trebuie: să mănânce ceva. Nika nu are mamă care să-i gătească, nici tată pe care să se poată baza. Nika este singură.  Părinții s-au despărțit unul de altul, dar și de ea. Ca mulți alți copii ea a plătit factura regretelor și a greșelilor adulților incapabili să-și asume responsbilitatea pentru cei cărora le-au dat viață.

Își continuă drumul către casa în care tatăl mai vine câteodată să mai doarmă, atunci când se mai ceartă cu noua lui prietenă. Speră să-l vadă măcar o dată până se termină anul. O apăsare în pântecele mic și ros de foame o face să se oprească în fața unei case. Mai are doar patru case de trecut până ajunge la destinație.

Deodată poarta vecinei se deschide.

-          Azor! Haide la mama, strigă femeia cățelul străzii.

Femeia are un castron cu mâncare pentru cățel. O bucată de mămăligă amestecată cu alte lături. O așează chiar în fața casei pentru Azor și intră în curte, gândind că Azor va veni să o mănânce.

Nika nu mai poate răbda. Merge tiptil și înfulecă cu nesaț din castronul picat la țanc.

-          Azor, Azorel, mânca-te-ar mama, strigă vecină gândind că Azor își potolește foamea.

Dar nu este Azor. E Nika, spre stupoarea femeii, care începe să ocărască fetița că a mâncat mâncarea cățelului, care tocmai se apropie bucuros gudurându-se pe lângă picioarele femeii, cerând insistent ceva.

-          Ia uite, mă, ce a făcut nenorocitul ăsta de copil. A mâncat din castronul necăjitului ăstuia de cățel. A lăsat cățelul mort de foame. Pleacă de aici, netrebnico! Ai ajuns să mănânci până și mâncarea animalelor nevinovate.

Nika nu reacționează. Își șterge gura cu mâneca lungă a hainei și merge mai departe, biruitoare peste foame, biruitoare peste ocări, biruitoare peste indiferența vecinilor care pot dormi liniștiți știind că lângă ei un copil se chinuie de foame. Ea nu mai așteaptă acum Crăciunul. Pentru Nika Crăciunul a venit și a trecut deja. Așteaptă următoarea sărbătoare, ziua când va apuca să mânânce din nou ceva, chiar și din mâncarea nevinovatelor animale.

Comentarii

  1. Promit să împărtășesc această mărturie în întreaga lume, când iubitul meu se întoarce la mine și astăzi îi mulțumesc sincer lui DR WHITE, pentru că a adus bucurie și fericire relației mele și familiei mele. Vreau să vă informez că există un vrăjitor adevărat. Nu am crezut niciodată în toate aceste lucruri până nu mi-am pierdut iubitul, am avut nevoie de ajutor până când l-am găsit pe Dr. WHITE, un mare jucător de vrăji, iar el a aruncat o vraja de dragoste asupra mea și m-a asigurat că îl voi recupera pe iubitul meu în 2 zile după aruncând vraja, 2 zile mai târziu, telefonul meu a sunat și atât de șocant iubitul meu nu m-a sunat în ultimele 3 luni. Și-a cerut scuze pentru inima frântă și a spus că este gata să fie coloana mea vertebrală pentru tot restul vieții sale alături de mine. Dr. WHITE, l-a eliberat pentru a ști cât de mult îl iubesc și cât de mult îl vreau. Și a deschis ochii pentru a-și imagina cât de mult împărțim împreună. În timp ce scriu această mărturie acum, sunt cea mai fericită fată de pe pământ. Dr. WHITE vă poate ajuta, de asemenea. Trimite-i un e-mail la: (wightmagicmaster@gmail.com) sau WhatsApp-ul său la +17168691327

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt atât de încântat că căsnicia mea ruptă ......... a fost restabilită." Ne-am împăcat recent, ....... chiar dacă ...... a fost dificil. A fost mai mult decât un lună...... acum și totul... simte că a revenit la normal. A început să mă trateze mai bine,....... și a fost un proces de vindecare pentru amândoi. Noaptea iapa care a rezistat aproape 2 ani înainte să ne despărțim s-a terminat în sfârșit......... Parcă ne-am îndrăgostit din nou! Amândoi am lăsat trecutul în urmă și încercăm să mergem înainte_ și pentru prima dată după mult timp, ..... viitorul arată mult mai luminos. Nu pot exprima în lume cât de recunoscător sunt Dr. ogugu pentru că am reînviat, parcă am redescoperit în sfârșit acele lucruri unul despre celălalt care ne-au făcut îndrăgostiți-vă în primul rând. Toate grijile și stresul au dispărut pur și simplu. ....... Mulțumesc, doctore ogugu, că mi-ați salvat căsnicia ruptă și mi-ați adus soțul înapoi la mine!" Eu și soțul meu trăim din nou fericiți împreună... Toate mulțumim  dr. ogugu. dacă aveți vreo problemă și cu problemele cu vatra. Contact .....Dr ogugu. solutiontempledrogugu@gmail.com.... sau Whatsapp.....+2347011196745

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna, Dupa ce am fost în rela?ie cu Anderson de ani de zile, s-a despar?it de mine, am facut tot posibilul sa-l aduc înapoi dar totul a fost în zadar, l-am dorit atât de mult înapoi din cauza dragostei pe care o am pentru el, l-am implorat cu totul, am facut promisiuni, dar el a refuzat. I-am explicat prietenei mele problema mea ?i ea mi-a sugerat sa contactez mai degraba un vrajitor care ar putea sa ma ajute sa fac o vraja pentru a-l aduce înapoi, dar eu sunt genul care nu a crezut niciodata în vraja, nu am avut de ales decât sa încerc, am a trimis vrajitorului prin po?ta ?i mi-a spus ca nu este nicio problema ca totul va fi bine înainte de trei zile, ca fostul meu se va întoarce la mine înainte de trei zile, a facut vraja ?i, surprinzator, în a doua zi, era în jurul orei 16. M-a sunat fostul meu, am fost atât de surprins, am raspuns la apel ?i tot ce a spus a fost ca îi pare atât de rau pentru tot ce s-a întâmplat încât a vrut sa ma întorc la el, ca ma iube?te atât de mult. Am fost atât de fericit ?i m-am dus la el, a?a am început sa traim din nou ferici?i împreuna. De atunci, am promis ca oricui cunosc care are o problema de rela?ie, a? fi de ajutor unei astfel de persoane, trimi?ându-l la singurul vrajitor real ?i puternic care m-a ajutat cu propria mea problema. e-mail: ogagakunta@gmail.com
    1) Vraji de dragoste
    2) Vraji de dragoste pierduta
    3) Vraji de divor?
    4) Vraji de casatorie
    5) Vraja de legare.
    6) Vraji de despar?ire
    7) Alunga?i un Iubit trecut
    8.) Vrei sa fii promovat în biroul tau/ Vraja de loterie
    9) vrei sa-?i mul?ume?ti iubitul
    (ogagakunta@gmail.com)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Vrem spitale, nu catedrale

Roxana striga cât o țineau puterile: „Vrem spitale, nu catedrale”. Se afla în mulțimea înfierbântată și nemulțumită. Se simțea legată atât de strâns de oamenii pe care îi întâlnise pentru prima dată. Împreună cu ei reușea să dea glas unei revolte pe care nu mai putea să o țină sub control. Trăia un amestec de uimire, mâhnire și revoltă că în loc de spitale se construiesc catedrale. Trecuse curând euforia acelor zile. În inima Roxanei rămase adânc întipărită convingerea că oamenii trebuie să iasă din întunericul în care îi ținea credința. Blama statul că susține activitatea Bisericii și îi considera pe preoți niște înșelați și înșelători, vânzători de vise deșarte. La puțin timp după demonstrațiile la care participase primi răspuns pozitiv la cererea de angajare pentru un an de zile într-o clinică de psihiatrie din străinătate. Se pregătea să lucreze pentru un an în Germania. Era fericită că va găsi acolo un sistem  made in Germany , în care totul funcționează perfect, unde

În căutarea sufletului pereche?

  Melania vrea să se despartă de soțul ei. S-a căsătorit cu el la insistența părințior. Relația a început și a continuat prost. Acum ea dorește  să trăiască fără jigniri, fără certuri, fără învinuiri. Pur și simplu nu mai suportă atmosfera tensionată de acasă. Are un copil dintr-o relație atenrioară. Îl iubește enorm și ar face orice pentru el. Soțul ei face permanent reproșuri copilului pentru orice cadou pe care i-l dăruirește. Dureros și pentru copil și pentru mamă. Pentru soțul ei însă o normalitate. În astfel de reproșuri l-au crescut și părinții lui. Pentru tot ce i-au dat i-au scos ochii. Melania s-a hotărât să pornească din nou în căutarea sufletului pereche. Cei mai mulți oameni vor să găsească sufletul pereche cu care să își împartă viața. E firesc. Așa a zis Domnul: „Nu este bine să fie omul singur pe pământ.” (Facere 2,18) Relația dintre un bărbat și o femeie este așadar o rânduială a firii, un dar de la Dumnezeu. Mulți își doresc acest dar și pornesc în căutarea persoane
  Darul Sfântului Nicolae - Da. Am cancer.  Sun ă aiurea, dar aceasta este realitatea. Nu am ce să mai fac decât să mă rog lui Dumnezeu să îmi dea puterea să duc boala aceasta până la capăt, spune cu resemnare Luca. Luca a aflat de boală cu câteva săptămâni în urmă. Este o formă inoperabilă. I s-au mai dat patru luni de trăit, dacă nu se întâmplă vreo minune. -           Știți, părinte, când am aflat despre boală am avut un șoc. Am intrat în prima biserică pe care am văzut-o după ce am ieșit din spital. Era chiar în curtea spitalului. Și L-am privit pe Hristos în ochi, dar nu am avut puterea să îi cer să mă vindece, pentru că am știut că pentru păcatele mele sufăr acestea. Am plâns cum nu am plâns niciodată înainte icoanei Sale, dar vindecare nu i-am cerut. Nu am avut curajul. I-am spus doar să facă cum știe El că este mai bine pentru mine. Luca nu a avut această sensibilitate mereu. A pierdut-o când s-a pierdut cu sufletul într-o viață care nu se ridica la înălțimea frumuseț

Ariana urăște Skype-ul

- Bine ați venit la centrul de consiliere școlară. Ariana, va merge în curând la școală aici în Germania, iar noi vom face toate demersurile ca acest lucru să se întâmple cât mai repede, le spune consilierul pe un ton încurajator. Ariana și Adriana, sora ei cea mare, privesc în gol. Nu doar numele lor sunt aproape la fel, ci și experiența de viață. Amândouă au trăit cu bunicii aproape întreaga viață, întrucât tatăl și mama lor muncesc de peste douăzeci de ani împreună în Italia. Adriana s-a bucurat totuși în primul an de viață de prezența mamei, Ariana nu a avut această mângâiere. - Dumnevoastră sunteți tutorele surorii dumneavoastră după cum reiese din actele pe care le-ați depus la dosar. Veniți direct din România? întreabă consilierul. - Da. Am venit aici la o mătușă cu speranța unei vieți mai bune, zice Adriana. Ariana își roade unghiile și își rotește privirea prin încăperea aproape goală în care are loc consilierea școlară. Ar vrea să dea și ea un răspuns perso

Te-ai căutat pe tine însuți

Dorian privea picturile înmărmurite ale bătrânei biserici. Ca o multicenteneră biserica priveghea tăcută și încărcată de mireasma biruinței peste vremuri. Adunase în ea toate trăirile oamenilor care i-au călcat pragul pentru a-și destăinui acolo adâncul inimii. Și Dorian bătuse cale îndelungată pentru a ajunge aici. Aflase de părintele Gherasim, duhovnic vestit, și își puse nădejdea în el că avea să îl scoată din tumultul gândurilor care-l dezbinau lăuntric. Aștepta nerăbdător în universul plin de înțelesurile tăinuite pe chipurile sfinților zugrăviți pe pereții bisericii. Așteptarea se prelungise. I se spusese că părintele va veni negreșit, dar să aibă răbdare. Tocmai cu răbdarea nu stătea bine Dorian. Voia totul repede ca mulți dintre oamenii goniți fără răgaz spre moarte de timpurile sufocate de treburi. Ceasurile treceau cu greutate și Dorian intrase deja într-o neliniște răscolitoare. Privea liniștea angelică a sfinților ce stătea în deplin contrast cu forfota de gândur