Treceți la conținutul principal

Postim și slăbim

 Printre multe alte dorințe cu care începem postul este și aceea de a slăbi. Nu e un lucru rău atâta vreme cât conștientizăm că ne-am îngrășat pentru că am mâncat peste nevoile noastre, adică ne-am delectat cu lăcomia pântecelui și acum ne dorim să revenim la un ritm normal de viață.

Numai că acest ritm normal de viață nu înseamnă doar atenția la mâncare, ci la un întreg proces de slăbire a patimilor, pentru care ne stau la îndemână o mulțime de metode. Astfel că în post suntem chemați să luptăm pentru:

Slăbirea patimii lăcomiei pântecelui prin renunțare la produsele de origine animală, la cantitatea exagerată a mâncării inclusiv a celei de post, prin renunțare la masa de seară, dacă există această posibilitate, prin adoptarea unui stil simplificat de nutriție, bazat pe cereale, fructe și legume, prin post negru cu binecuvântarea duhovnicului.

Slăbirea patimii desfrâului prin înțelegerea rolului trupului în mântuirea sufletului, prin înmulțirea metaniilor, a rugăciunii, a respectului față de propriu trup și față de trupul celorlalți, prin renunțarea la adorarea propriului trup și la grija exagerată față de acesta.

Slăbirea patimii iubirii de arginți prin înmulțirea faptelor bune, prin dăruirea continuă, prin miluirea celor săraci, prin reconsiderarea valorilor materiale, prin evaluarea corectă a avuțiilor și folosirea lor și pentru folosul celorlalți.

Slăbirea patimii mâniei prin exersarea răbdării, prin iertare, prin renunțarea la ținerea de minte a răului, prin  rugăciunea de binecuvântare pentru cei care ne-au supărat, prin rugăciunea de mulțumire pentru toate, prin căutarea aspectelor pozitive ale durerilor sau eșecurilor suferite.

Slăbirea patimii întristării și a lenevirii prin gânduri bune, pozitive, bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu, prin hrănirea minții cu citate încurajatoare din Sfânta Scriptură, prin constientizarea propriei datorii și a efectelor neîmplinirii ei, prin dorința de a sluji pe ceilalți, prin  mai multe gânduri bune despre ceilalți, prin observarea aspectelor pozitive ale vieții, prin prețuirea darului vieții, prin încurajarea și mângâierea celorlalți.

Slăbirea patimii slavei deșarte prin renunțarea la efortul de a-i impresiona pe ceilalți cu ceea ce ni se pare că știm și putem, prin evitarea gesturilor de ieșire în evidență cu calitățile, averile și darurile noastre, prin apel la bunul simț, prin exersarea atenției la ceilalți, la nevoile lor.

Slăbirea patimii mândriei prin renunțarea la gândurile de judecată, osândă și bârfire a aproapelui, prin renunțare la gândurile de laudă a propriei persoane, prin evitarea căderii în păcatul închinării la propria persoană, prin gânduri de recunoștință față de Dumnezeu Care ne umple de daruri, prin prețuirea aproapelui, prin respectul față de viața, sentimentele, durerile, bucuriile celor din jur, prin gânduri bune despre ceilalți, prin recurgere la sinceritate și naturalețe, prin renunțare la invidie și la dorința de răzbunare, prin atenție la exercitarea funcției pe care o avem ca slujire și nu ca mijloc de stăpânire peste alții, prin a cere iertare celor cărora le-am greșit, prin a ierta pe cei ce ne-au greșit.

Rețeta se fundamentează pe multă rugăciune și se invidualizează și se completează  în Taina Sfintei Spovedanii împreună cu duhovnicul, cel care prin darul lui Dumnezeu ne ajută să personalizăm terapia de slăbire a patimilor de la care vin multe tulburări, inclusiv kilogramele în plus. Dieta se repetă în toate zilele de post de peste an, cu speranța că va deveni un mod de viață. Nu vom pierde doar kilogramele în plus, ci și neliniștea, dezorientarea, golul sufletesc, întristarea, nemulțumirea, oboseala și alte tulburări sufletești.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vrem spitale, nu catedrale

Roxana striga cât o țineau puterile: „Vrem spitale, nu catedrale”. Se afla în mulțimea înfierbântată și nemulțumită. Se simțea legată atât de strâns de oamenii pe care îi întâlnise pentru prima dată. Împreună cu ei reușea să dea glas unei revolte pe care nu mai putea să o țină sub control. Trăia un amestec de uimire, mâhnire și revoltă că în loc de spitale se construiesc catedrale. Trecuse curând euforia acelor zile. În inima Roxanei rămase adânc întipărită convingerea că oamenii trebuie să iasă din întunericul în care îi ținea credința. Blama statul că susține activitatea Bisericii și îi considera pe preoți niște înșelați și înșelători, vânzători de vise deșarte. La puțin timp după demonstrațiile la care participase primi răspuns pozitiv la cererea de angajare pentru un an de zile într-o clinică de psihiatrie din străinătate. Se pregătea să lucreze pentru un an în Germania. Era fericită că va găsi acolo un sistem  made in Germany , în care totul funcționează perfect, u...

În căutarea sufletului pereche?

  Melania vrea să se despartă de soțul ei. S-a căsătorit cu el la insistența părințior. Relația a început și a continuat prost. Acum ea dorește  să trăiască fără jigniri, fără certuri, fără învinuiri. Pur și simplu nu mai suportă atmosfera tensionată de acasă. Are un copil dintr-o relație atenrioară. Îl iubește enorm și ar face orice pentru el. Soțul ei face permanent reproșuri copilului pentru orice cadou pe care i-l dăruirește. Dureros și pentru copil și pentru mamă. Pentru soțul ei însă o normalitate. În astfel de reproșuri l-au crescut și părinții lui. Pentru tot ce i-au dat i-au scos ochii. Melania s-a hotărât să pornească din nou în căutarea sufletului pereche. Cei mai mulți oameni vor să găsească sufletul pereche cu care să își împartă viața. E firesc. Așa a zis Domnul: „Nu este bine să fie omul singur pe pământ.” (Facere 2,18) Relația dintre un bărbat și o femeie este așadar o rânduială a firii, un dar de la Dumnezeu. Mulți își doresc acest dar și pornesc în cău...
  Darul Sfântului Nicolae - Da. Am cancer.  Sun ă aiurea, dar aceasta este realitatea. Nu am ce să mai fac decât să mă rog lui Dumnezeu să îmi dea puterea să duc boala aceasta până la capăt, spune cu resemnare Luca. Luca a aflat de boală cu câteva săptămâni în urmă. Este o formă inoperabilă. I s-au mai dat patru luni de trăit, dacă nu se întâmplă vreo minune. -           Știți, părinte, când am aflat despre boală am avut un șoc. Am intrat în prima biserică pe care am văzut-o după ce am ieșit din spital. Era chiar în curtea spitalului. Și L-am privit pe Hristos în ochi, dar nu am avut puterea să îi cer să mă vindece, pentru că am știut că pentru păcatele mele sufăr acestea. Am plâns cum nu am plâns niciodată înainte icoanei Sale, dar vindecare nu i-am cerut. Nu am avut curajul. I-am spus doar să facă cum știe El că este mai bine pentru mine. Luca nu a avut această sensibilitate mereu. A pierdut-o când s-a pierdut cu sufletu...

Doar fraierii merg la muncă

Mela se trezea în fiecare dimineață după un somn îndelungat. Își trăgea draperiile și constata de fiecare dată că soarele era deja pe mijlocul cerului. Servea apoi micul dejun pe care îl pregătea cu multă atenție. Era pretențioasă la mâncare și cheltuia pe măsură. Îndată după masă petrecea câteva ore la televizor cu emisiunile preferate.  - Dar nu ți-ai găsit nimic de muncă? o întrebă Adela, prietena cu care se întâlnea destul de des. - Dar de ce îmi trebuie muncă? Nu o duc bine așa? Am ajutor social și trăiesc mai bine decât dacă m-aș duce la lucru. La ce folos? spuse Mela amuzându-se. Adela lucra de zor. Era un spirit întreprinzător. Tot timpul avea idei noi. Lucra în domeniul decorațiunilor interioare, un domeniu care i se potrivea de minune. Își dezvoltase o nouă afacere în ciuda faptului că trecuse printr-un proaspăt faliment. Nu se lăsa. Ținea foarte mult la imaginea ei pe care o susținea cu muncă și sinceritate.  - Hai să te angajez la firma mea, o of...

Nu te duce în străinătate, că te faci străin

                    Ottonel se pregătea să plece din România. Era sătul de mizeria socială pe care ecranele televizoarelor o afișau fără niciun discernământ.  Sub presiunea insatisfacțiilor personale, secătuit de orice speranță  de mai bine, se hotărî să ia drumul pribegiei și să se alăture milioanelor de români autoexilați din dorința unei vieți mai bune. Era convins că viața lui va lua o turnură decisivă dacă va accepta postul de economist la un hotel într-o țară europeană. Ajunsese în gara orașului cu nume pe care abia putea să îl pronunțe. O forfotă nemaiîntâlnită în care distingea cu greu chipurile oamenilor îl dezorientă. Se adresă în limba engleză unui angajat de la căile ferate. - Spuneți-mi vă rog cum să ajung la autobuz. - Mergeți direct înainte până la ieșirea din capăt, apoi cotiți la stânga și acolo veți găsi stația, îi răspunse cu deosebită amabilitate funcționarul. ”Excepțional, câtă politețe”, ...